Povestea Salamului de Sibiu
Povestea Salamului de Sibiu începe, ca orice poveste, cu „A fost odată”, așadar, a fost odată un italian pe nume Filippo Dozzi. Era un om mândru și harnic, dornic să își facă un rost. Fiind de profesie pietrar, se stabilește împreună cu soția sa, în jurul anului 1885, la cariera de piatră de la Piatra Arsă, din fostul cătun Poiana Țapului.
I-a plăcut tare mult zona, poate și pentru că îi amintea de meleagurile unde copilărise, Friscano- Udina.
Pe lângă meseria de pietrar, Filippo Dozzi avea și darul de a amesteca cărnurile și mirodeniile, fiind un priceput „salamar”. Acest har îl căpătase de la strămoșii italieni, deschizători de drumuri în arta preparării salamurilor crud-uscate.
Văzând că în Sinaia condițiile climaterice sunt favorabile producerii salamului crud-uscat cu termen de maturare foarte lung și cu garanție de luni de zile, se hotărăște să cumpere, în 1910, o clădire care adăpostea un restaurant, un depozit de vinuri și un hotel.
În această clădire fondează „Întreprinderea Individuală Filippo Dozzi”. Aici a început fabricarea Salamului de Sibiu, care a ajuns foarte curând pe mesele cele mai pretențioase, fiind considerat, de la bun început, un produs de lux.
În primii ani, fabrica a avut o activitate restrânsă, care s-a extins pe măsură ce s-a acumulat capital. Prin 1938, de exemplu, se produceau deja aproape 100 de tone de Salam de Sibiu.
După moartea sa, în anul 1943, Filippo Dozzi lasă în grija fiilor săi, Antonio și Giuseppe, secretul fabricării Salamului de Sibiu, iar ei continuă munca tatălui lor, până la naționalizare.